Vermicompostul este îngrășământul natural obținut atunci când râmele roșii transformă resturile vegetale din bucătărie într-un material fin, asemănător pământului de flori. Procesul are loc într-o cutie închisă, fără miros neplăcut atunci când este întreținută corect, și încape într-un balcon, o cămară sau sub chiuveta din bucătărie. O gospodărie mică poate astfel scoate din gunoiul menajer o parte importantă din resturile organice.
Ce râme se folosesc pentru vermicompost?
Pentru vermicompost se folosesc râmele roșii de compost, de obicei specia Eisenia fetida, nu râmele obișnuite din grădină. Râmele roșii trăiesc în stratul de suprafață, bogat în materie organică, se înmulțesc repede în spații închise și suportă bine aglomerarea. Râmele de grădină sapă galerii adânci în sol și nu supraviețuiesc mult într-o cutie.
Un început tipic este de aproximativ 0,5 kg de râme, adică în jur de o mie de exemplare. Ele consumă zilnic o cantitate de hrană care poate ajunge, în condiții bune, la jumătate din greutatea lor, iar colonia se mărește singură în funcție de spațiu și de hrana disponibilă.
Cum se pregătește cutia de vermicompost?
Cutia de vermicompost se pregătește dintr-un recipient opac, cu volum de 30–60 de litri, găurit pentru aerisire și umplut cu un așternut umed pe care râmele îl locuiesc.
- Se dau câteva găuri mici în capac și în partea de sus a pereților, pentru aer, și câteva în fund, pentru scurgerea surplusului de lichid.
- Sub cutie se pune o tavă care colectează lichidul.
- Așternutul se face din carton mărunțit, hârtie de ziar nelucioasă, frunze uscate și o mână de pământ de grădină.
- Materialul se umezește până are consistența unui burete stors și se pune în strat de 10–15 cm.
- Râmele se așază deasupra, iar cutia se lasă închisă și la întuneric câteva zile, fără hrană suplimentară.
Temperatura potrivită este între 15 și 25 de grade. Sub 10 grade activitatea încetinește mult, iar peste 30 de grade râmele suferă, așa că balconul neîncălzit nu este o soluție sigură iarna.
Ce resturi primesc râmele și ce nu?
Râmele primesc resturi vegetale crude sau gătite fără grăsime, iar carnea, lactatele și uleiul se evită, pentru că putrezesc și atrag insecte.
| Se pot pune | Cu moderație | Nu se pun |
|---|---|---|
| Cojile de legume și fructe | Citricele și ananasul | Carnea și peștele |
| Zațul de cafea și frunzele de ceai | Ceapa și usturoiul | Lactatele și ouăle gătite |
| Cojile de ou zdrobite | Pâinea și pastele simple | Mâncarea cu ulei sau sos |
| Cartonul și hârtia nelucioasă | Resturile foarte ude | Excrementele animalelor de companie |
Resturile mărunțite se descompun mult mai repede. Ce nu ajunge în cutie se sortează după regulile din ghidul despre colectarea selectivă corectă acasă.
Cum se hrănesc râmele și cât de des?
Râmele se hrănesc o dată sau de două ori pe săptămână, cu o cantitate pe care o pot termina în câteva zile. Hrana se îngroapă sub așternut, de fiecare dată în alt colț al cutiei, ca să nu atragă musculițele de fructe. Semnul că porția este potrivită este dispariția aproape completă a resturilor anterioare înainte de hrănirea următoare.
Ce probleme apar și cum se rezolvă?
- Miros de putrefacție: prea multă hrană sau prea multă umezeală; se oprește hrănirea o săptămână și se adaugă carton uscat.
- Musculițe de fructe: hrana nu este îngropată; se acoperă cu un strat de hârtie sau carton.
- Râme care încearcă să iasă: mediu prea ud, prea acid sau prea cald; se verifică umiditatea și temperatura.
- Compost prea uscat: se pulverizează apă până la consistența de burete stors.
Când este gata vermicompostul și cum se folosește?
Vermicompostul este gata, de regulă, după 3–6 luni, când conținutul cutiei este închis la culoare, sfărâmicios și miroase a pământ de pădure. Pentru recoltare, hrana proaspătă se pune doar pe o parte a cutiei câteva săptămâni, râmele migrează acolo, iar compostul din cealaltă parte se scoate.
Fiind concentrat, vermicompostul se amestecă cu pământ în proporție de aproximativ 10–20% la plantele de apartament și la răsaduri sau se presară câțiva centimetri la suprafața ghivecelor. Lichidul din tavă se diluează cu apă, cam o parte la zece, înainte de udare. Pentru curțile cu spațiu, completarea firească este compostarea frunzelor din curte, iar în grădinile mai mari, culturile verzi dintre recolte protejează solul pe care compostul îl hrănește.
