O idee preluată dintr-o carte, un articol sau o pagină web poate fi folosită într-o lucrare în trei feluri: ca citat, ca parafrază sau ca rezumat, iar în toate cele trei cazuri sursa trebuie indicată. Plagiatul nu înseamnă doar copierea cuvânt cu cuvânt, ci și prezentarea ideilor altcuiva ca fiind proprii. Regulile sunt simple și se aplică la fel la un referat școlar, la o lucrare de licență sau la un raport de serviciu.
Care este diferența dintre citat, parafrază și rezumat?
Citatul reproduce exact cuvintele autorului, între ghilimele, parafraza redă o idee anume cu alte cuvinte și altă structură, iar rezumatul condensează un text mai lung în câteva fraze.
| Formă | Lungime față de sursă | Ghilimele | Indicarea sursei |
|---|---|---|---|
| Citat | Identică | Da | Obligatorie, de obicei cu pagina |
| Parafrază | Aproximativ egală | Nu | Obligatorie |
| Rezumat | Mult mai scurtă | Nu | Obligatorie |
Faptele de cultură generală, cum ar fi anul unui eveniment istoric cunoscut sau o formulă din manual, nu necesită de regulă trimitere. Interpretările, datele dintr-un studiu anume și argumentele originale ale unui autor o necesită întotdeauna.
Când se folosește un citat?
Citatul se folosește atunci când formularea exactă contează: o definiție, o frază memorabilă, un text de lege sau o afirmație care urmează să fie analizată. În rest, parafraza este de preferat, pentru că arată că autorul lucrării a înțeles ideea. O lucrare formată în mare parte din citate înlănțuite, chiar corect marcate, este considerată slabă, deoarece nu aduce o contribuție proprie.
Citatele scurte se integrează în frază, între ghilimele. Fragmentele omise din interior se marchează cu paranteze drepte și puncte de suspensie, iar sensul original nu trebuie deformat prin tăieturi.
Cum se scrie o parafrază corectă?
O parafrază corectă păstrează ideea sursei, dar schimbă atât cuvintele, cât și construcția frazei, și este urmată de trimiterea la autor. Înlocuirea câtorva cuvinte cu sinonime, cu păstrarea ordinii și a structurii, nu este parafrază, ci o formă de plagiat greu de apărat.
- Pasajul se citește de două ori, până când ideea este înțeleasă complet.
- Sursa se închide sau se acoperă.
- Ideea se scrie din memorie, cu vocabularul propriu.
- Textul nou se compară cu originalul; expresiile identice rămase se reformulează sau se pun între ghilimele.
- Se adaugă trimiterea la autor, an și, unde stilul o cere, pagină.
Pasul al treilea este cel care face diferența. Scrisul cu sursa deschisă alături duce aproape inevitabil la preluarea structurii originale. Același exercițiu de reformulare, practicat la luarea notițelor în timpul cursurilor, ajută și la fixarea materiei.
Cum se indică sursa în text și în bibliografie?
Sursa se indică în două locuri: o trimitere scurtă în text, chiar lângă ideea preluată, și referința completă în lista bibliografică de la final. Stilul exact este stabilit de profesor, de facultate sau de revista la care se trimite lucrarea, iar consecvența contează mai mult decât stilul ales.
- Sistemul autor–an: numele autorului și anul apar în paranteză în text, iar bibliografia este ordonată alfabetic.
- Sistemul cu note de subsol: în text apare un număr, iar referința se scrie în josul paginii, fiind reluată în bibliografie.
- Elementele unei referințe: autor, an, titlu, editură sau publicație, loc, pagini; pentru paginile web, adresa și data accesării.
Ce greșeli duc la plagiat fără intenție?
Cele mai multe cazuri de plagiat neintenționat pornesc de la notițe în care citatele și ideile proprii s-au amestecat. Câteva obiceiuri previn problema:
- Marcarea clară în notițe a pasajelor copiate exact, de exemplu cu ghilimele și pagina.
- Notarea sursei complete în momentul consultării, nu la final.
- Evitarea preluării unei succesiuni de idei dintr-o singură sursă, chiar reformulate, fără a o menționa.
- Atenție la traduceri: un text tradus dintr-o altă limbă rămâne preluare și necesită sursă.
- Reutilizarea unei lucrări proprii depuse anterior se face doar cu acordul profesorului și cu mențiune.
Cum se organizează sursele de-a lungul timpului?
Sursele se gestionează cel mai ușor printr-o fișă pentru fiecare lucrare citită, cu referința completă, ideile principale reformulate și citatele exacte marcate separat. Un astfel de fond, păstrat ordonat, devine în timp o bibliotecă personală de dezvoltare din care se pot extrage rapid trimiteri pentru lucrările următoare. Lectura surselor cu întrebări despre autor, metodă și dovezi, de felul celor descrise la dezvoltarea gândirii critice prin lectură, ajută la alegerea surselor care merită citate.
