Sari la conținut
Zâmbet sănătos
Ce sunt culturile verzi și ce pierde un sol lăsat gol între recolte
Mediu și sustenabilitate

Ce sunt culturile verzi și ce pierde un sol lăsat gol între recolte

Culturile verzi sunt plante semănate între două recolte principale, nu pentru a fi vândute, ci pentru a ține solul acoperit, viu și hrănit. Un teren lăsat gol după seceriș pierde apă, strat fertil și viață biologică, iar buruienile ocupă locul rămas liber. De aici pornește întrebarea fermierului de cultură mare: merită efortul unei semănături în plus?

Răspunsul depinde de ce se întâmplă în lunile în care parcela stă descoperită. ALDEMO TQM, firmă din Oradea care vinde semințe pentru astfel de culturi, descrie pe site-ul propriu atât pierderile unui sol gol, cât și felul în care fiecare grupă de plante le limitează. Explicațiile de mai jos urmează aceeași logică, de la termeni până la decizia din câmp.

Mai multe nume pentru aceeași practică

Cine caută informații dă peste o listă întreagă de denumiri: culturi secundare, culturi de captură, culturi verzi, culturi intermediare, îngrășăminte verzi. Pe site-ul firmei, toate desemnează același lucru, adică plante intercalate între recoltele principale. Diferența de nume vine din unghiul din care sunt privite. „De captură” trimite la nutrienții pe care planta îi prinde înainte să se piardă în adâncime. „Îngrășământ verde” arată ce se întâmplă la final, când masa vegetală este încorporată și se transformă în materie organică. „Intermediară” spune doar unde stă cultura în calendar.

Pentru fermierul care nu a semănat încă o cultură de acoperire, lămurirea termenilor are un rost practic. Odată înțeles că este vorba despre o singură familie de practici, discuția cu agronomul sau cu furnizorul de semințe se mută de la „ce este” la „ce trebuie să rezolve pe parcela aceasta”.

Ce se întâmplă cu o parcelă rămasă descoperită

După recoltarea grâului, a orzului sau a rapiței, multe terenuri rămân săptămâni ori luni fără nicio plantă. Articolul de prezentare al firmei numește patru urmări ale acestei pauze.

  • Apa se evaporă. Soarele și vântul ajung direct pe suprafața solului, iar umezeala strânsă din ploi se pierde înainte să folosească vreunei culturi.
  • Stratul fertil este erodat. Ploile torențiale și vântul iau exact partea de sus a solului, acolo unde se află humusul și nutrienții.
  • Viața biologică suferă. Fără rădăcini vii și fără resturi proaspete, organismele din sol rămân fără hrană și fără adăpost.
  • Buruienile avansează. Un loc liber, cu lumină și apă, este ocupat repede de speciile nedorite, care lasă apoi semințe pentru anii următori.

Niciuna dintre aceste pierderi nu apare într-un registru al fermei, motiv pentru care sunt ușor de trecut cu vederea. Se văd târziu, în lucrări care merg greu, în erbicidări suplimentare sau în recolte care cer tot mai mult îngrășământ pentru același rezultat.

Trei grupe de plante, trei feluri de a lucra pentru sol

Culturile verzi nu fac toate același lucru. Alegerea începe cu grupa botanică, pentru că de ea depinde beneficiul principal.

Leguminoasele aduc azot

Trifoiul, măzărichea, lupinul și mazărea furajeră trăiesc în simbioză cu bacterii care fixează azotul atmosferic. O parte din acest azot rămâne în sol după încorporare, împreună cu materia organică a plantelor, ceea ce poate reduce nevoia de îngrășăminte chimice la cultura următoare. Este grupa spre care se uită fermierii preocupați de cheltuiala cu fertilizarea.

Cruciferele rețin nitrații și sparg straturile tasate

Muștarul alb semănat drept cultură de captură preia excesul de nitrați rămas după recoltă și previne levigarea lor, adică spălarea spre adâncime în timpul ploilor de toamnă. Nu fixează azot, ci îl păstrează pe cel existent în stratul în care rădăcinile culturii următoare îl pot găsi. Ridichea oleaginoasă are alt atu: rădăcina pivotantă pătrunde adânc și decompactează straturile tasate de trecerile repetate ale utilajelor.

Gramineele leagă solul

Raigrasul peren, păiușul înalt și festulolium formează un covor des, care apără suprafața de eroziune. Rădăcinile lor dense leagă particulele de sol și ajută apa să se infiltreze în loc să se scurgă la suprafață. Sunt o alegere firească pe terenurile în pantă sau acolo unde ploile vin rar, dar violent.

Efectul asupra rotației

O fermă care alternează doar două sau trei culturi mari oferă bolilor și dăunătorilor aceeași gazdă, an după an. Culturile secundare introduc o specie diferită în succesiune și ajută la ruperea ciclului patogenilor și al dăunătorilor, de la nematozi la ciupercile de sol, tocmai pentru că întrerup monocultura prelungită. Efectul nu este spectaculos într-un singur sezon. Se adună în timp, pe măsură ce rotația devine mai variată.

Tot aici intră și buruienile. O cultură care răsare repede și umbrește terenul lasă mai puțin loc speciilor nedorite decât o miriște goală, ceea ce înseamnă o presiune mai mică la cultura principală care urmează.

Cum cântărește fermierul dacă merită efortul

O cultură verde înseamnă sămânță, o trecere cu semănătoarea și, la final, o lucrare de distrugere sau de încorporare. Sunt eforturi reale, iar cine le pune în balanță are dreptate să fie prudent. De cealaltă parte stau lucruri mai greu de măsurat: apa păstrată, nitrații care nu s-au pierdut, structura solului, buruienile ținute în frâu. Rezultatul diferă de la o parcelă la alta și de la un an la altul, în funcție de ploi, de momentul semănatului și de specia aleasă.

Câteva întrebări simple ajută la decizie:

  1. Cât timp rămâne terenul liber între recoltare și semănatul culturii următoare?
  2. Care este problema principală a parcelei: tasarea, lipsa azotului, eroziunea sau buruienile?
  3. Există umiditate suficientă pentru răsărire în perioada respectivă?
  4. Ce se va face cu masa verde: va fi încorporată, lăsată ca mulci peste iarnă sau folosită ca furaj?

Un început prudent este o singură parcelă, aleasă dintre cele cu probleme evidente. Așa se vede comportarea culturii în condițiile fermei, fără ca întreaga suprafață să depindă de o tehnologie încă nouă pentru cel care o aplică.

De unde vin semințele și cine ajută la alegere

ALDEMO TQM vinde semințe agricole din 2018. Firma a pornit de la facelia, apoi a adăugat muștarul alb, ridichea oleaginoasă, trifoiul de Alexandria, trifoiul încarnat, hrișca, măzărichea și lupinul. Pe lângă speciile vândute separat, formulează amestecuri la cerere și oferă consultanță, lucru util unui fermier aflat la întâia cultură de acoperire, care are nevoie mai degrabă de o recomandare potrivită solului său decât de un catalog.

Cei care vor să vadă argumentele firmei în forma lor completă le găsesc în prezentarea ALDEMO TQM și a gamei de semințe pentru culturi verzi, unde sunt descrise pe rând grupele de plante și rolul fiecăreia.

Solul gol nu este o stare neutră. Pierde ceva în fiecare săptămână în care rămâne descoperit, iar culturile verzi sunt una dintre căile prin care aceste pierderi pot fi reduse, cu specia potrivită problemei și cu așteptări realiste.