De la ieșirea din Târgu Mureș spre sud, pe drumul european care duce către Sighișoara, primele turnuri de piatră apar după vreo patruzeci de minute de mers. Nu sunt castele, deși mulți turiști le fotografiază crezând că asta văd. Sunt biserici de sat înconjurate de ziduri, cu drum de strajă și porți duble, ridicate de comunități care nu aveau nici castel, nici oaste. Bisericile fortificate din Mureș se numără printre cele mai bine păstrate din Transilvania, iar două dintre ele figurează pe lista patrimoniului mondial. Distanțele dintre ele sunt mici, drumurile secundare sunt însă inegale, iar programul de vizitare ține adesea de o singură persoană din sat, care are cheia în buzunar.
Traseul de mai jos pornește din Târgu Mureș și se poate parcurge în două zile lejere sau într-o singură zi comprimată. Ordinea nu este obligatorie, dar respectă logica drumurilor: nu vă întoarceți de două ori pe același sector.
Cetatea Medievală din Târgu Mureș, punctul zero
Înainte de a ieși din oraș, merită o oră în incinta cetății din centrul vechi. Fortificația are șapte turnuri de breaslă, fiecare purtând numele meșteșugului care răspundea de apărarea lui: croitori, măcelari, dogari, cojocari. Este exact modelul pe care îl veți regăsi, la scară mai mică, în satele următoare: comunitatea se împarte pe meserii, fiecare grup primește o bucată de zid și un turn, iar întreținerea revine tot lor.
În mijloc se află biserica reformată, construită inițial de franciscani, cu o navă gotică lungă și un tavan de lemn. Curtea interioară este liberă, se intră fără taxă, iar în turnuri funcționează spații expoziționale cu program variabil. Pentru cine vine cu copii, este cea mai comodă introducere: se explică pe loc ce înseamnă drum de strajă, guri de aruncare și barbacană, iar apoi, în sate, noțiunile sunt deja cunoscute.
De ce există atâtea biserici fortificate în Mureș
Coloniștii germani aduși în Transilvania în secolele XII-XIII au primit pământ și autonomie, dar nu și protecție militară. Când incursiunile dinspre sud și est au devenit o rutină, satele au făcut singurul lucru rezonabil: au întărit clădirea cea mai solidă pe care o aveau. Biserica avea deja ziduri groase și o poziție centrală, așa că i s-au adăugat incinte, turnuri de poartă și camere de provizii lipite de zidul interior. Fiecare familie avea propria cămară, cu slănină, grâu și unelte, iar lada cu documente a satului stătea în turn.
Secuii din estul județului au procedat similar, dar cu alt rezultat vizual. Fortificațiile lor sunt de regulă mai joase, mai puțin dese, iar bisericile au tavane casetate pictate, cu motive florale, și turnuri-clopotniță din lemn, separate de biserică. Diferența se vede din prima: la sași domină piatra și verticalitatea, la secui lemnul lucrat și decorul cald.
Nu căutați ziduri spectaculoase peste tot. Multe incinte au fost demolate în secolul al XIX-lea, când pericolul dispăruse, iar piatra a fost folosită la case și la poduri. Ce a rămas este adesea doar turnul de poartă și o porțiune de curtină.
Saschiz și Cloașterf, perechea care nu se ratează
Din Târgu Mureș până la Saschiz sunt circa 75 de kilometri pe drum european, cu o singură abatere scurtă. Satul se vede din mers: biserica-hală, masivă, cu contraforturi și un turn cu ceas care copiază, la scară redusă, turnul din Sighișoara. Interiorul are un tavan de lemn pictat și o boltă de piatră refăcută, iar sub biserică există un sistem de galerii despre care localnicii povestesc mai mult decât se poate demonstra.
Pe dealul din spatele satului, la vreo patruzeci de minute de urcat pe potecă, se află cetatea țărănească. Zidurile sunt în ruină controlată, dar priveliștea peste valea Târnavei justifică efortul. Urcușul nu este dificil, însă după ploaie devine alunecos.
Cloașterf, la opt kilometri de asfalt
De la Saschiz se face dreapta pe un drum secundar îngust, asfaltat pe porțiuni și pietruit pe altele. Opt kilometri, dar socotiți douăzeci de minute. Cloașterf are o incintă aproape completă, ovală, cu patru turnuri și cu biserica ridicată dintr-o singură campanie de construcție, ceea ce îi dă o unitate rară. Băncile pictate din interior, cu inițialele familiilor, se numără printre cele mai frumoase din zonă. Cheia se ia de la o casă din sat, de obicei prima cu poarta vopsită, iar numărul de telefon al curatorului este afișat pe ușa bisericii.
Archita și Apold, incintele de dimensiuni mari
Archita se află la aproximativ 15 kilometri de Saschiz, pe un drum care coboară într-o vale închisă. Este unul dintre puținele locuri unde incinta dublă se păstrează pe aproape tot conturul, cu turnuri masive și cu un turn de poartă în care se vede clar canelura hersei. Satul are puțini locuitori permanenți, iar liniștea de acolo este parte din experiență.
Apold, la sud de Sighișoara, are cea mai mare incintă din județ ca suprafață închisă. Curtina este întreruptă de turnuri pătrate, iar în interior se mai văd urmele cămărilor de provizii. Drumul până acolo este acceptabil pentru orice autoturism, dar ultimii kilometri au gropi care cer viteză mică.
Sighișoara și satele din jurul ei
Cetatea din Sighișoara este obiectivul cel mai vizitat de pe traseu și, inevitabil, cel mai aglomerat. Turnul cu Ceas, Scara Acoperită cu cele aproape două sute de trepte de lemn și Biserica din Deal alcătuiesc nucleul. Dacă ați văzut deja cetatea, puteți trata Sighișoara doar ca bază de cazare și puteți dedica timpul satelor din jur.
Daia, la circa 10 kilometri, are o biserică fortificată cu turn de poartă bine păstrat. Șaeș, pe drumul spre Brașov, la vreo 12 kilometri, are o incintă poligonală și un interior cu covoare orientale atârnate pe pereți, obicei preluat de comunitățile săsești de la negustorii care traversau Transilvania. Vânători, mai aproape de oraș, merită oprire scurtă pentru turnul-clopotniță.
Ramurile laterale ale traseului
Nordul săsesc: Batoș, Dedrad și zona Reghin
Dacă aveți timp și porniți din Târgu Mureș spre nord, harta se schimbă complet. Reghinul se află la circa 30 de kilometri, iar de acolo se deschid două direcții. Spre est, Gurghiu, cu ansamblul nobiliar și cu drumul care urcă spre pădurile de la Lăpușna. Spre nord-vest, Batoș și Dedrad, două sate cu tradiție săsească puternică, unde bisericile păstrează elemente de fortificație și mobilier pictat.
Drumurile din această zonă sunt mai bune decât cele din Podișul Târnavelor, pentru că se circulă mai mult. În schimb, obiectivele sunt mai rar deschise, iar vizita trebuie anunțată din timp la parohie.
Estul secuiesc, spre Sovata
Pe direcția Târgu Mureș – Sângeorgiu de Pădure – Ghindari – Sovata se intră în alt registru arhitectural. Bisericile reformate și unitariene din Ghindari și Chibed au tavane casetate cu motive pictate în roșu, albastru și verde, iar clopotnițele de lemn, cu galerie și fleșă, se văd de la kilometri distanță. Fortificațiile sunt reduse la ziduri joase de incintă și la un turn, dar ansamblul are un farmec aparte, mai domestic.
Distanțele: până la Sângeorgiu de Pădure aproximativ 35 de kilometri, până la Ghindari încă vreo 12, iar Sovata se află la circa 60 de kilometri de Târgu Mureș. Traseul se pretează la o ieșire separată, combinată cu lacul sărat.
Cheia, donația și bunul-simț de la fața locului
Foarte puține monumente din județ au program fix. Regula nescrisă funcționează așa:
- Pe ușa bisericii sau pe poarta incintei este afișat un nume și un număr de telefon. Sunați cu cel puțin o oră înainte, ideal cu o zi.
- Dacă nu răspunde nimeni, întrebați la primul magazin sătesc sau la primărie. Aproape întotdeauna cineva știe cine ține cheia.
- Nu insistați duminica dimineața și în zilele cu slujbă sau înmormântare. Reveniți după-amiaza.
- Donația obișnuită se lasă în cutia de la intrare sau direct persoanei care deschide. Un ordin de mărime rezonabil este cât un bilet de muzeu mic, de persoană, iar la ansamblurile mari ceva mai mult.
- Fotografiile sunt de regulă permise, dar fără blitz în apropierea mobilierului pictat și fără trepied în timpul unei slujbe.
Banii aceștia nu ajung într-un buget central. Ei plătesc reparația unei uși, o țiglă înlocuită, curățarea unui jgheab. La sate cu douăzeci de familii rămase, asta face diferența între o clădire îngrijită și una care se pierde.
Când și cum se vizitează bisericile fortificate din Mureș
Drumurile secundare din Podișul Târnavelor au două stări: acceptabile pe uscat și imprevizibile după ploaie. Porțiunile pietruite spre Cloașterf, Archita sau Șaeș se pot circula cu un autoturism obișnuit, cu condiția să mergeți încet. După averse serioase, unele legături între sate devin dificile fără gardă la sol mai mare.
| Obiectiv | Distanță de Târgu Mureș | Ce merită văzut | Acces |
|---|---|---|---|
| Saschiz | circa 75 km | Turnul cu ceas, cetatea de pe deal | drum european, ușor |
| Cloașterf | circa 83 km | Incintă completă, bănci pictate | drum secundar, lent |
| Archita | circa 90 km | Incintă dublă, turn de poartă | drum secundar, mediu |
| Apold | circa 70 km | Cea mai mare incintă din zonă | ultimii km cu gropi |
| Batoș | circa 55 km | Mobilier pictat, elemente fortificate | bun, vizită anunțată |
Încălțămintea contează mai mult decât pare. Scările de lemn din turnuri sunt înguste, tocite și adesea fără balustradă continuă, iar podelele de la etaj au denivelări. Adidași cu talpă aderentă sau bocanci ușori rezolvă problema. Evitați sandalele cu talpă netedă și, în cazul cetăților de deal, plecați cu apă.
Sezonul optim se întinde de la sfârșitul primăverii până la mijlocul toamnei. Lunile de vară aduc lumina cea mai bună pentru fotografie, dar și cea mai multă lume în Sighișoara. Toamna timpurie este varianta echilibrată: dealurile sunt colorate, cheia se găsește mai ușor pentru că oamenii sunt în sat la lucrări, iar temperaturile din interiorul bisericilor devin suportabile. Iarna, multe monumente nu se deschid deloc.
Două popasuri unde merită să opriți motorul
La Saschiz funcționează de ani buni o rețea de mici producători din sat: gemuri de soc și de prune fierte în ceaun, siropuri de flori, brânzeturi de la stânele din jur, pâine coaptă în cuptor cu vatră. Se găsesc într-un punct de desfacere din centrul satului, la câțiva pași de biserică, iar la prânz se poate mânca ceva simplu, de casă, cu supă și o tocană.
Al doilea popas, pe ramura nordică, este în zona Gurghiu – Lăpușna. Păstrăvăriile de pe vale servesc pește la grătar, cu mămăligă și mujdei, în terase de lemn lângă apă. Este genul de masă care lungește ziua cu o oră și pe care nimeni nu o regretă. Pentru cine rămâne în Sighișoara, restaurantele din cetate acoperă bine bucătăria transilvăneană, cu porții generoase și prețuri de zonă turistică.
Varianta scurtă, de o singură zi
Pentru familiile din județ care pleacă dimineața și vor să fie acasă la cină, traseul se comprimă rezonabil:
- Plecare din Târgu Mureș la ora 8, direct spre Saschiz. Vizită la biserica fortificată și, opțional, urcare la cetatea de pe deal.
- Prânz la Saschiz, în jur de ora 12.
- Deplasare la Cloașterf, cu telefon dat din timp pentru cheie. O oră ajunge.
- Sighișoara după-amiaza: cetatea, Scara Acoperită, Biserica din Deal.
- Întoarcere spre Târgu Mureș pe drumul european, cu sosire înainte de lăsarea întunericului.
Total, în jur de 170 de kilometri și șapte-opt ore, din care cel puțin patru petrecute pe jos. Dacă rămâneți două zile, adăugați Archita și Apold în prima zi și lăsați Sighișoara pentru a doua, cu cazare în cetate sau într-o pensiune din satele din jur.
Un lucru se învață repede pe traseul acesta: monumentele care rezistă cel mai bine nu sunt cele mai spectaculoase, ci cele care au rămas cu un om în sat care le deschide ușa. Iar cel mai simplu mod de a susține bisericile fortificate din Mureș este să mergeți la ele, să sunați înainte și să lăsați ceva în cutia de la intrare.
